Esti ceea ce mananci: Capcana termenului de valabilitate

Uneori termenul de valabilitate poate ridica intrebari al caror raspuns poate fi gasit in acest articol preluat de pe evz.ro

Mi s-a parut extrem de interesant articolul, mai ales ca in ultima vreme in supermarket-uri vad din ce in ce mai des oferte, in special la produsele lactate, iar atunci cand ma uit la termenul de valabilitate vad ca se apropie de expirare.

In mod normal cautam produsele cele mai proaspete insa daca un produs e la super promotie si expira in 5 zile de exemplu, esti tentat sa-l cumperi cu gandul ca oricum il consumi in aceeasi zi sau in ziua urmatoare. Dar daca il gasesti in frigider exact in ziua in care expira? Ce esti tentat sa faci? Sa il arunci, sa il consumi cu strangere de inima sau treci usor peste acest amanunt si iti spui: bine ca nu l-am gasit maine?

Sunt mai multe criterii care stabilesc termenul de valabilitate al unui produs: producatorul, testele efectuate pe acel tip de produs, procesul de fabricaţie, tipul de ambalare, condiţiile de depozitare şi de transport sau conservantii introdusi.

Camelia Hoinarescu, Marketing&Development Manager al companiei Agroli Group, care comercializează produse din carne şi ouă atrage atentia asupra produselor care au înscris pe ambalaj „Expiră la...”! Au o perisabilitate ridicată şi este interzis consumul lor după expirare. În schimb, un produs care expiră în ziua cumpărării nu prezintă niciun risc, deoarece „companiile care respectă standardele de calitate declară întotdeauna un termen de garanţie mai mic decât cel real”.

Simulări în condiţii ideale şi defavorabile

„Alimentele-test după ambalare sunt păstrate în diverse condiţii care simulează situaţii cu care produsul se întâlneşte între terminarea producţiei şi până ajunge la consumator. Se simulează atât condiţii ideale, cât şi cele defavorabile - cum ar fi fluctuaţiile de temperatură şi umiditate. Pe mostrele testate se efectuează probe de laborator la intervale de timp bine definite pe fiecare tip de produs, pentru a se determina gradul de degradare în diverse stadii, şi se compară cu standardele admise prin lege. Termenul de garanţie se stabileşte nu după condiţiile ideale, ci după un scenariu real pe care îl suportă produsul până la consumare”, susţine Camelia Hoinarescu.

Specialista mai spune că din termen se scade un număr de zile/luni, astfel încât, dacă cineva consumă produsul la puţin timp după expirare, să fie în afara unui pericol major.

„De exemplu, să zicem că am testat pieptul de pui ambalat la tăviţă şi observăm că am obţinut un termen de 15 zile în condiţiile în care temperatura de păstrare nu a fost constantă, uneori a depăşit indicaţiile etichetei. S-a simulat transportul la client, descărcarea, depozitarea în depozitul magazinului, mai multe manipulări ale produsului la magazin, depozitarea în raft, cumpărarea şi transportul acasă al produsului şi apoi depozitarea în frigiderele personale etc. Termenul de garanţie trecut pe etichetă nu va fi de 15 zile, ci de 10 zile. Astfel ne asigurăm că dacă din greşeală va consuma cineva produsul imediat după expirare nu va avea niciun risc” mai spune Camelia Hoinărescu.

Menţiunea „Expiră la...” indică o perisabilitate ridicată

Produsele care au pe ambalaj „A nu se consuma de preferinţă după data de...” nu se înscriu în grupa de perisabilitate ridicată şi termenul de garanţie nu este atât de strict, ci este o recomandare care ar trebui respectată „pe cât posibil”.

Recongelarea nu este bună

Carnea de pasăre congelată are un termen de garanţie de un an. „Recomandăm ca, după decongelare, produsul să fie gătit în aceeaşi zi. Recongelarea este nerecomandată, deoarece procesul de degradare este foarte accelerat şi produsul nu mai este sigur”, conchide Camelia Hoinărescu.

La rândul lor, reprezentanţii firmei Unilever spun că termenele de valabilitate pentru produsele comercializate de ei nu sunt evaluate să dureze doar până în ultima ei zi de expirare, după care brusc să devină necomestibile. „Margarina, păstrată în condiţii optime, ar trebui să nu afecteaze cu nimic sănătatea consumatorului chiar şi în condiţiile în care ar fi consumată la doar câteva zile de la expirare”, susţin reprezentanţii Unilever.

Iaurt cu 30 de zile de valabilitate

Bogdan Ioachim, Corporate Affairs Nutrition & Science Director Danone România, susţine că, în stabilirea termenului de valabilitate al produselor pe care le comercializează, se bazează pe verificări amănunţite de laborator, care asigură certitudinea menţinerii caracteristicilor de calitate şi siguranţă ale produsului până după data expirării.

„Suntem siguri că sunt conforme pe toată durata valabilităţii, inclusiv ultima zi, cea precizată pe ambalaj. Desigur, în condiţiile menţinerii la rece, aşa cum este precizat pe etichetă. Certitudinea vine şi din supravegherea calităţii fiecărui lot de produse distribuit pe piaţă până la două zile după data expirării, când se face ultima verificare pentru lot. Durata de valabilitate a produselor noastre este de circa 30 de zile, cu foarte mici variaţii în funcţie de produs şi gramaj”, afirmă Bogdan Ioachim.

Reprezentanţii Danone recomandă ca, înainte de a cumpăra lactate, să verificaţi: data expirării, integritatea ambalajului, prezentarea la vânzare să se facă în frigider, produsele să nu fie stocate în apropierea unor mărfuri care emană mirosuri puternice.

Zahărul, fără termen

Zahărul nu are termen de valabilitate, afirmă Emilian Dobrescu, General Representative al companiei Agrana România.

„Depozitat în condiţii optime - umiditate cel mult 70%, ambalat în condiţii igienice -, zahărul poate fi consumat fără probleme şi după mulţi ani de la producere. Chiar în cazul unor depozitări în condiţii de umezeală mai mari, când există pericolul umezirii zahărului şi creării de «bulgări», acesta nu este dăunător sănătăţii”.

"Companiile care respectă standardele de calitate declară totdeauna un termen de garanţie mai mic decât cel care este în realitate. Un produs care expiră în ziua cumpărării nu prezintă niciun risc. “, AMELIA HOINĂRESCU, manager marketing Agroli Group

Cum să citiţi eticheta în funcţie de produsul cumpărat

ALIMENTE- Norma metodologică privind etichetarea alimentelor, aprobată prin H.G. nr. 106/2002, îi obligă pe producători să indice pe etichetele alimentelor data durabilităţii minimale sau data-limită de consum.„«Expiră la data de...»- se trece indicând în ordine ziua, luna şi eventual anul numai pentru alimentele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului.

Data durabilităţii minimale -«a se consuma, de preferinţă, înainte de ...», trebuie menţionată pe alimente dacă în dată este inclusă ziua; sau -«a se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ...»,dacă se indică luna şi anul sau numai anul”, spune Mihai Titichi, şef Serviciu juridic al Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorului.

PRODUSE COSMETICE. Legea 178/2000 privind produsele cosmetice spune că trebuie indicată data de durabilitate minimală, urmată de dată sau de indicarea locului de pe ambalaj unde se află informaţia. „Indicarea datei de durabilitate nu e obligatorie pentru cosmeticele a căror valabilitate minimă depăşeşte 30 de luni.

Pentru acestea menţiunile se completează cu indicarea perioadei în care poate fi folosit în siguranţă de către consumatori după deschiderea produsului. Informaţia va fi redată printr-un simbol (o cutie cu capac deschis), urmat de perioada de utilizare exprimată în luni şi/sau ani”, arată Titichi.

La ce să fiţi atenţi când cumpăraţi alimente de bază

CARNE Carnea „suspect proaspătă” are deja semne ale stadiului iniţial de alterare: pe alocuri suprafaţa este umedă, puţin lipicioasă şi de culoare mai întunecată decât cea proaspătă.

„Muşchii în tăietură sunt umezi, de culoare roşie întunecată, sucul de carne este puţin tulbure. Consistenţa cărnii este slab elastică, la apăsarea cu degetul gropiţa formată se îndepărtează foarte lent. Mirosul este puţin acid sau cu nuanţă de alterare. Grăsimea este de consistenţă moale, puţin lipicioasă (se lipeşte de deget), cu nuanţe cenuşii mate, articulaţiile sunt uşor acoperite cu mucozitate. Carnea alterată are suprafaţa acoperită cu mucozitate de culoare cenuşiu cafenie sau cu mucegai, iar sucul de carne este tulbure”, explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, director al Institutului de Cercetări Alimentare.

MEZELURI. Preparatele din carne în membrană (cârnaţi, salamuri, tobe), dacă nu sunt proaspete atunci membrana este deformată, cu goluri şi lipicioasă. Când producătorul nu respectă procesul tehnologic de fabricaţie, sub membrana produselor apar inele verzui, care denotă o calitate compromisă.

PEŞTE. Înainte de a cumpăra peşte proaspăt, examinaţi atent ochii şi urechile acestuia, vă recomandă experţii în alimentaţie. Renuntaţi să cumpăraţi peşte dacă are ochii înfundaţi în orbite sau urechile dezlipite de branhii. Atenţie, nu procuraţi peşte cu branhiile de culoare cenuşiu (ci roşu întunecat până la roz)! „Mucoasa de pe pielea peştelui alterat are un miros neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne, lăsând urme care nu mai revin la normal”, explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie şi director al Institutului de Cercetări Alimentare.

LAPTE. Laptele are culoare albă cu nuanţe slab gălbui în mod normal. Alte nuanţe de culori ale laptelui (roz, albastru, roşu) arată fie că animalul de la care s-a recoltat laptele a fost bolnav, fie că intenţionat s-a falsificat. Gustul laptelui normal, proaspăt, este dulceag. Laptele mai poate avea gust sărat, amărui, care poate fi din cauza prezenţei unei bacterii, când alterarea este avansată. Când laptele are un început de alterare, mirosul devine acrişor.

OUĂ. Coaja trebuie să fie curată, tare, integră, mată, fără miros şi pete. Albuşul trebuie să fie transparent, omogen, curat, limpede, fără pete şi impurităţi în conţinut. Gălbenuşul trebuie să fie compact, cu o culoarea clară de la galben-deschis până la galben-roşiatic, cu miros şi gust plăcut caracteristic pentru ouăle proaspete. La cele învechite, coaja este lucioasă, spaţiul cu aer este mare, albuşul are viscozitate foarte mică şi este aproape lichefiat (apos).

FĂINĂ. Făina trebuie să fie sub formă de pulbere fină, de o culoare albă până la alb-gălbui, cu nuanţă de cenuşiu, miros puţin dulceag. Nu se admite gustul amar, acru, scrâşnet la mestecare, care ar fi din cauza impurităţilor, şi nici contaminarea cu dăunători: gărgăriţe, larve, molia de ambar. Acestea indică starea de alterare a făinii.