Jucării, articole pentru petreceri, carnaval, serbări, petreceri tematice
SURPRIZAAAAAA!
Miruna a rămas încremenită în uşă, cu ochii ei mari de culoarea cerului mişcându-se de la stânga la dreapta. Nu înţelegea ce e cu muntele de jucării din faţa ei... le recunoştea pe toate dar mintea îi era blocată şi refuza să creadă că aşa ceva e posibil. Tocmai trecuse ziua ei şi avuse parte de o petrecere ca în poveşti, cu toţi colegii de la grădi, cu un tort mare şi cadouri frumoase. O primise chiar şi pe Doctoriţa Pluşica asa cum îşi dorise; de ce era acum invadată camera ei de toate jucăriile, chiar şi de jucăriile pe care le aruncase în trecut?
- Vino să te joci cu noi!
- Miruna, hai să dansăm!
- Uite cum cânt la tobe: ta-ra-ra bum-bum, ta-ra-ra bum-bum!
Dintr-un colţ al camerei porni în trombă maşina Poliţiei: nino-nino, nino-nino şi după ea venea în galop căluţul cumpărat de tati de Crăciun dar căruia îi rupse un picior după nici o săptămâna.
Camera era împânzită cu zeci de jucării, poate chiar sute şi toate au fost odată ale ei, până când le-a dus mami în garaj, una câte una, cu câte un defect: la păpuşi le cădea o mână sau un picior ori se tundeau singure (ce minune!), ursuleţii rămâneau fără năsuc, maşinile fără roţi iar animăluţele de plus ar fi fugit în pădure dacă ar fi putut de frică ....
- Hei, dar ce căutaţi aici? Tu de unde ai apărut? Cum de ţi-a dispărut pata de ulei de pe blăniţă?
Baloo îi zâmbi şi arătă înspre dreapta:
- Pluşica m-a vindecat! Şi stii cu ce? Cu pastă de dinţi şi apă călduţă! Ea ne-a vindecat pe toţi!
- Îmi pare rău Baloo, să ştii că mi-a fost dor de tine...în ultima vreme nu am mai primit aşa multe jucării ... iar cele vechi s-au tot dus una câte una...nu stiu nici eu unde au dispărut ...
- Păi dacă nu ai avut grija de ele ... care s-au stricat au fost strânse de mama ta şi duse în garaj, acolo am stat până acum, în cutii mari din carton.
- Am avut grijă să ştii, doar că erau atât de multe încât nu ştiam cu care să mă joc ... şi când mă plictiseam de una trebuia să fac cumva să primesc alta ... şi le-am mai demontat, le-am mai smuls câte o mână, e drept, dar primeam mereu altele în schimb...
- Aici ai greşit! Să ştii că noi simţim fiecare rană aşa cum simţi şi tu când te loveşti ... avem şi noi suflet şi iubim fiecare copil care se joacă cu noi ... iar atunci când tu dormi, noi îţi veghem somnul şi alungăm visele rele din preajma ta...
- Serios? Asta chiar nu am ştiut-o! Credeam că toate jucăriile nu sunt decât un motiv pentru a mă ţine pe mine ocupată şi să o las pe mami să facă de mâncare la bucătărie...
- Nu draga mea, fiecare jucărie e menită unui anumit copil ... unii au jucării mai scumpe pentru a compensa faptul că părinţii lucrează până târziu şi nu le mai rămâne mult timp de stat cu ei, alţii au jucării mai modeste pentru a învăţa valoarea banului şi faptul că există diferenţe sociale între oameni, unii au mai multe, alţii mai puţine ... dar să ştii că sunt şi copii care nu au deloc jucării ...
- Nu pot să cred aşa ceva! Cum să nu ai jucării? Toţi copiii au jucării! Aşa cum toţi copiii au părinţi ... şi bunici ... şi părinţii le cumpără jucării ... şi bunicii ... sau le primesc de la Moş Crăciun...
- Eiiii, dacă ai şti tu că nu toţi copiii au părinţi aşa cum ai tu ... sunt şi copii care au rămas făra părinţi, copii care stau în orfelinate şi împart o jucărie la zece.
- Dar eu aş vrea să îi ajut, aş vrea să le dau toate jucăriile mele, nu vreau sa mai fie copii fără jucării ... măcar fără jucării să nu mai fie...
Şi izbucni în plâns. Lacrimi mari îi curgeau pe obraz şi se gândea la toate jucăriile pe care le-a stricat de-a lungul timpului şi la câţi copii ar fi putut face fericiţi.
Chiar dacă de-abia împlinise 6 anişori, Miruna s-a dus repede în bucătărie, a tras un scaun, s-a urcat pe el şi s-a întins până la dulapul cu sacii menajeri. A luat un pachet, a coborât cu grijă şi s-a închis în camera ei. După aproape 20 de minute a ieşit tragând după ea 4 saci plini cu jucării:
- Mami, astea sunt jucării cu suflet pentru copiii fără părinti! Orice copil trebuie să se bucure de jucării!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu