Bucătăria mea de vis

Pentru mine gătitul a devenit încet-încet o pasiune. Să tot fie vreo 12 ani de-atunci… În acești ani am învățat că te poți juca cu mâncarea într-atât încât să o aduci la nivel de artă. Nu este suficient ca ceea ce pui în farfurie să fie doar pentru a-ți umple stomacul, ceva făcut în pripă doar pentru că trebuie să mănânci de 3 ori pe zi pentru a supraviețui. Servitul mesei ar trebui să fie pentru fiecare din noi un fel de ritual la care se adună toți membrii familiei, unde nu ne mai grăbim și la realizarea căruia participăm împreună.  

Am învățat că dacă pui dragoste și pasiune în pregătirea mâncării poți fi fericit chiar și atunci când mănânci, iar dacă mai ai și inspirație atunci când gătești și te hotărăști de exemplu să transformi niște cartofi destinați unui banal piure în niște Cartofi Duchesse de toată frumusețea și gustoșenia posibilă, îți iei imediat telefonul și le faci o poză spunându-ți mândră în sine ta: ”Asta-i farfurie de MasterChef” … chiar dacă vei rămâne MasterChef doar în bucătăria ta și doar pentru persoanele dragi pentru care ai gătit.

Eu am pornit la drum într-ale gătitului destul de târziu și cu cunoștințe minime și asta pentru că mama mea a fost cea care a gătit mereu în casă și îi plăcea să stea singură în bucătăria ei mică printre oale și cratițe. Singura mea sarcină mai gospodărească (dacă îi pot spune așa) era să șterg praful și să dau cu aspiratorul și îmi aduc aminte că avea așa de multe bibelouri pe care trebuia să la șterg încât odată chiar i-am zis soră-mii că de-abia aștept să cresc mare, să am și eu casa mea fără urmă de bibelou dar cu o bucătărie ca-n filme în care să stau să gătesc cu drag, să-mi beau cafeaua (cum mai făcea mama cu câte o vecină din când în când și noi priveam curioase pe gaura cheii să vedem ce fac), o bucătărie în care să intru cu drag și să fac artă din mâncare, o bucătărie în care să-mi las copiii să mă ajute la tot ce pot mânuțele lor. 

Visam încă de atunci la o bucătărie modernă, spațioasă, cu mobilier deschis la culoare, cu un blat lung pe care să îmi înșir toate electrocasnicele și ustensilele care mi-ar ușura munca în bucătărie și m-ar ajuta să creez experiențe gastronomice memorabile și cu o fereastră luminoasă pe pervazul căreia să am tot felul de plante aromatice la ghiveci. 

Dacă ar fi să duc acum visul mai departe, bucătăria mea de vis ar avea ustensile de cea mai bună calitate, un cântar mecanic de bucătărie, un raft pentru cărțile de rețete, un loc special pentru colecția de vinuri, o oală cu capac pentru gătit orez (da, există oale speciale în care poți găti orezul perfect texturat), un infuzor pentru ceai, un sertar plin cu mirodenii pe care să le folosesc la orice mâncare posibilă și imposibilă, moștenită, inventată sau ”furată” de la diverși bloggeri culinari sau bucătari cu experiență, oale și tigăi de diverse dimensiuni, o mașină de făcut tăiței și paste (ador pastele în orice combinație) și musai un set de cuțite în care să se regăsească și un cuțit japonez dintr-acela ce taie orice la cea mai fină atingere. Mi-aș dori un loc în care să servesc masa împreună cu băiețelul meu dar care să fie cumva integrat în bucătărie, să simt căldura următorului fel de mâncare care așteaptă cuminte pe aragaz sau mirosul de plăcintă cu mere ori dovleac din cuptor, să simt vaporii vinului fiert cu scorțișoară sau pur și simplu să-mi savurez cafeaua de dimineață căutându-mi inspirația pentru masa de prânz sau cină pe unul din blogurile culinare pe care le urmăresc.

Sursa foto: SomProduct.ro 

În momentul de față nu sunt departe de a-mi îndeplini visul însă drumul până aici a fost destul de anevoios. Am pornit la drum în doi, într-un apartament micuț și cu un credit pe 30 de ani în spate. La început țin minte că ne-a fost greu cu casa goală ce trebuia mobilată, bucătăria micuță cu doar câteva farfurii și un set de oale primit la nuntă, fără acel confort la care visasem dar știam că dacă ne întindem cât ne permite plapuma o să ne fie mereu cald la picioare și în mai puțin de 10 ani am reușit să achităm apartamentul chiar dacă la scurt timp am luat-o de la capăt cu un nou credit, de această dată pentru căsuța visurilor noastre, cu o curte mare în față și un spațiu destinat bucătăriei pe care îl puteam amenaja după bunul plac. Au urmat planuri, amenajări, visuri, schimbări, reamenajări...

Imagini cu bucătăria mea transformată din vis în realitate. 

... un diagnostic

... dorința de a trăi

... neputința în fața bolii

... și pornesc din nou la drum, tot în doi, doar că de această dată nu  mai sunt alături de jumătatea mea ci alături de o părticică din el și din mine unite în cel mai frumos lucru de pe Pământ, copilul nostru....

Dar am avut un vis... apoi am luat o pauză de la a visa când viața mi-a tras acea palmă de m-a pus la pământ și visul meu părea că s-a spulberat... și cu toate astea, am ales să-mi șterg lacrimile, să mă scutur de toată suferința și să-i zâmbesc obraznic vieții spunându-i: ”Doar atât poți?”. Am ales să fiu puternică pentru că cei slabi nu vor reuși niciodată să-și îndeplinească visurile iar visul meu e să-mi găsesc liniștea în confortul casei mele chiar dacă mă simt incompletă. Din fericire am lângă mine o rază de soare care mă face și pe mine să strălucesc și care, la cei 5 anișori este motivul pentru care am intrat din nou în bucătărie și alături de care, în scurt timp mă voi uita la bucătăria mea modernă, spațioasă, cu mobilierul deschis la culoare, cu blatul lung pe care o să am înșirate toate ustensilele de cea mai bună calitate, cu fereastra luminoasă și plantele aromatice la ghiveci, cu raftul pentru cărțile de rețete, cu locul special pentru colecția de vinuri, cu sertarul plin cu mirodenii, oale, tigăi și setul de cuțite mult visat... 

***Articol cu bucăți de suflet scris pentru competiția SuperBlog 2018 și sponsorul SomProduct.ro, magazinul online cu produse premium pentru orice casă care te poate ajuta să transformi orice vis în realitate.