Spre lumina reflectoarelor

După ani de muncă în bucătării de restaurante mai mici sau mai mari, sacrificii, umilințe, nopți umplute de lacrimi și zile care nu se mai sfârșeau, Claudia își vedea în sfârșit visul împlinit. Sala era plină, atmosfera plăcută iar oamenii cu zâmbetul pe buze savurau bucatele gătite sub îndrumarea ei.

Din tânăra timidă care debutase în industria ospitalității HoReCa, se transformase ușor, ușor în doamna elegantă care era astăzi. Cu o rochie neagră, croită impecabil, pantofi cu toc cui imposibil de purtat și machiaj ireproșabil, părea ca luată de pe coperta unei reviste. Zâmbetul cu care își întâmpina clienții era conturat de un roșu aprins, însă sufletul îi era împovărat de compromisurile pe care le-a făcut, principiile peste care a călcat și golul din inimă care nu îi dădea pace, în special noaptea, înainte de culcare. 

Lumina superbă din restaurant cădea discret pe fețele clienților, dând impresia de intimitate. Se uita cu atenție la chipul celor prezenți, încercând să intuiască ce gândeau, despre ce se vorbea sau dacă erau mulțumiți de serviciile oferite de angajații săi. Era greu de ghicit căci clienții zâmbeau și păreau să se simtă bine. Dar oare toți erau fericiți? Așa și-ar fi dorit să fie, asta a sperat când a inaugurat restaurantul. Vroia ca oameni fericiți să-i treacă pragul, să-i guste mâncărurile și să-i ducă numele restaurantului mai departe. 

Sursa foto: www.atas.ro

Investise în acest proiect timp dedicat inventării de rețete noi, savuroase, cu ingrediente de calitate și un aspect care încânta ochiul și bucura papilele gustative și spera ca astfel să-și facă un nume în această industrie, investise și timp cu alegerea locației, renovării, alegerii luminilor potrivite și echiparea bucătăriei, dar toate astea le făcuse cu drag.

Visa și ea la o stea Michelin ca orice mare chef, dar știa cât e de greu să o obțină,  mai ales în România unde acest drum încă nu era călcat de nimeni. Dar spera ca în timp va ajunge să-și îndeplinească și acest vis.

Gândurile îi fu întrerupte de vocea groasă a lui Mircea.

- Ești fericită iubirea mea? o întrebă el în timp ce o cuprinse de mijloc și încerca discret să-și coboare mâna spre fundul ei.

- Da, Mircea, sunt fericită. E tot ce mi-am dorit pe lumea asta. Îți mulțumesc că mi-ai împlinit visul.

- De ce nu îmi spui ”Da, iubitule” sau ”Da, dragostea mea”? Știi că tu ești totul pentru mine și aș vrea să fie și reciproca valabilă.

- O să-ți spun la un moment dat și așa. Dar trebuie să mă lași să mă obișnuiesc mai întâi cu noul statut de soție.

Pe Mircea l-a cunoscut în urmă cu doar un an când a intrat cu un partener de afaceri în restaurantul unde ea lucra ca bucătar și a gustat unul din felurile pregătite de ea. A fost atât de încântat încât a cerut patronului să i-l prezinte pe cel care a pregătit acea mâncare. Mare i-a fost surprinderea când în fața lui a apărut o femeie atât de frumoasă. Din acel moment și-a spus că acea femeie frumoasă și talentată trebuie să fie a lui și că îi va oferi tot ce va dori.

Claudia trăia în acel moment o frumoasă poveste de dragoste cu unul din ospătarii care serveau în acel restaurant. Erau apropiați ca vârstă, aveau pasiuni comune și vise mărețe însă era conștientă că oricât de mult ar munci nu va ajunge niciodată să dețină un astfel de restaurant iar dragostea nu îi va ține prea mult de foame.
În acel moment din viața ei a apărut Mircea care, deși era cu 25 de ani mai în vârstă a știut cum să facă astfel încât visurile sale să prindă aripi. A invitat-o de câteva ori în oraș doar în locații selecte, a prezentat-o prietenilor săi, toți trecuți de 45 de ani dar cu câte o afacere în spate, a luat-o cu el în străinătate când avea de încheiat un contract iar ei i-a lăsat cardul pentru shopping și a fost mereu atent să nu-i lipsească nimic.
Încet-încet a prins gustul luxului, l-a acceptat pe Mircea cu tot cu diferența lui de vârstă și tabieturile care uneori o plictiseau. Știa că orice succes vine după un sacrificiu și era dispusă să-și sacrifice inima pentru a ajunge pe culmile succesului și în lumina reflectoarelor atunci când va deține primul restaurant din România cu o stea Michelin.

Acum stătea sub candelabrul de la intrare și se gândea la trecutul ei. Era oare fericită? Dar parcă nici tristă nu se simțea...
Lumina care îi cădea pe față evidenția o strălucire aparte. 
Era o lacrima? Sau poate fondul de ten strălucea prea tare...

Sezonul toamna-iarna. Sezonul parinte-copil

M-au fascinat dintotdeauna poveștile bunicului meu. L-aș putea asculta ore în șir povestind tot felul de întâmplări din copilăria și adolescența lui. Chiar dacă uneori poate spune aceeași poveste, nu te saturi niciodată de ea. E ca atunci când îți întrebi copilul ce poveste ar vrea să-i spui înainte de culcare și îi enumeri 2-3 pe care i le-ai tot spus iar el alege una dintre ele, chiar dacă a mai auzit-o și altă dată. 

Are o memorie fantastică și de fiecare dată pune accentul pe niște detalii care pot părea banale acum dar ancorate în perioada de atunci par cu totul file de poveste. Cine-ar fi crezut că poți găsi plăcere în a alerga cu un băț în mână la capătul căruia ai pus o conservă sau un capac?  Sau că te poți juca cu o minge făcută din păr de cal? Ori cu păpuși făcute din cârpe? Ori că ești foarte tare dacă nimerești să arunci cu pietricele într-o găleată aflată la câțiva metri distanță?

Niciodată nu povestește ce s-a întâmplat după Revoluție, ci din perioade mult mai îndepărtate, de pe vremea Războiului și după această perioadă. Îmi povestește cum a rămas el fără mamă la câteva luni, cum a fost pe vremea Războiului, despre frații și surorile lui, despre cum se jucau ei și ce jocuri mai inventau, despre cum a cunoscut-o pe bunica și a impresionat-o cu istețimea lui. 

Și e isteț bunicul meu, și bun ca pâinea caldă, iar la cei 90 de ani încă se ține bine și se joacă cu strănepoții ori de câte ori are ocazia.

Mai nou am observat că este curios de jucăriile moderne. Dacă până acum ne tot povestea de jocurile copilăriei lui și încerca să ne explice în detaliu fiecare joc, acum el e cel care întreabă: Dar asta ce-i? Dar asta ce face? iar la sfârșit exclamă de fiecare data: 

Doamne, câte-au mai apărut!

Într-adevăr au apărut tot felul de jucării, căci omul e inventiv iar inteligența copiilor e în ton cu rapiditatea cu care se mișcă lucrurile. O simplă păpușă nu mai atrage decât dacă i-au crescut primii dințișori și trebuie spălată zilnic pe dinți și dată cu cremă, ori dacă vorbește, cântă sau recită poezii; și musai trebuie să aibă câteva hăinuțe de schimb. La modă sunt și poneii, jucăriile care reproduc mașinuțele din Cars, Spiderman, păpușile Barbie sau mașinuțele cu telecomandă și fiecare fetiță sau băiețel trebuie să aibă o asemenea jucărie.

Jucăriile interactive sunt și ele printre preferatele celor mici. 

Băiețelul meu vorbește toată ziua cu Prietenul Obrăznicel Hamster și cântă, dansează și se joacă cu Ursul Polar Cucu-Bau. Nici nu-mi pot imagina sa-i uit jucăriile preferate când îl duc la bunici. Ca părinte nu poți decât să te bucuri atunci când îi vezi pe ei fericiți și să încerci să le faci copilăria cât mai frumoasă. 

Eu nu am avut foarte multe jucării și poate din acest motiv încerc acum să-i cumpăr copilului meu jucării care mi-ar fi plăcut să le am, dar care nu existau pe vremea mea. Sunt toate atât de frumoase și te îmbie și pe tine ca adult să lași proiectele pentru serviciu pe care nu ai reușit să le termini, să lași laptopul sau telefonul deoparte și să te așezi pe covor lângă copilul tău și să vă jucați împreună. În special acum când a început să fie mai rece afară, ziua s-a scurtat și copiii petrec mai mult timp în casă, acum e momentul să stai și să-i privești fericirea din ochi. 

Timpul trece atât de repede, mâine-poimâine e mare și o să te rogi de el să mai petreceți timp împreună. 

Eu aș numi sezonul în care am intrat Sezonul părinte-copil, o perioadă în care să profiți din plin de timpul liber și să-l petreci cât mai mult alături de copilul tău. 

Jucării de tot felul și inspirație găsești pe site-ul BestKids.ro. Tu trebuie doar să-ți faci puțin timp liber, să navighezi prin paginile site-ului și să alegi jucăriile care l-ar putea face fericit pe copilul tău.

Ce nu stiai despre scaunele auto

În cazul în care încă nu ai aflat, țin să te anunț ca ești pasibil de amendă dacă nu transporți copiii în condiții de maximă siguranță. Copilul mai mic de 3 ani trebuie transportat într-un scaun special omologat  iar cei mai mari trebuie în mod obligatoriu să aibă centură de siguranță.

Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost modificată şi completată printr-o ordonanţă publicată în Monitorul Oficial din 29 august, prin urmare e oficial și obligatoriu.

Această regulă nu e nouă, însă noutatea e că acum te și amendează cu puncte de penalizare și bani care știm cu toții că nu cad din cer.

Mi se pare aiurea că a trebuit să se dea o lege care să reglementeze lucrul acesta din moment ce fiecare părinte ar trebui să urmărească în primul rând siguranța copilului pe care îl transportă în mașina proprie. 

E o chestie de siguranță și pentru noi părinții, pentru că știm cu toții cât de imprevizibili sunt copiii. Te uiți în oglinda retrovizoare și îl vezi cum stă liniștit pe banchetă iar în secunda doi e în picioare și face cu mâna mașinii care e în spatele tău.

Dar poate tu ai un copil mai cuminte pe care unde îl pui, acolo stă. Și în acest caz tot trebuie să îl asiguri căci nu poți avea încredere în ceilalți participanți la trafic. Unul pune  frână bruscă din cauză că i-a căzut telefonul sub banchetă sau i-a apărut un câine în față și astfel te obligă și pe tine să frânezi brusc. Chiar vrei să-ți vezi copilul cum plonjează de pe bancheta din spate direct pe lângă tine?

Poate părea dramatic însă accidente rutiere se întâmplă la tot pasul și televiziunile de știri ne arată asta tot timpul.

Cred că știi și tu că e mai bine să previi decât să tratezi și atunci dacă ții la viața copilului tău, cel mai bine e să folosești metodele indicate de specialiști și impuse de legislația în vigoare. Uneori viața poate costa doar 250 lei. 

Poate că pe partea de legislație o mai dai la pace cu polițistul (eu sper că nu în asemenea cazuri când e în joc viața unui copil), însă pe partea de vină morală nu te mai poate scăpa nimeni. 

Dacă legea spune că acei copii cu vârstă de până în 12 ani sau cu înălțime sub 150 cm nu au voie să stea pe scaunul din dreapta șoferului și trebuie să poarte centuri de siguranță adaptate greutății și dimensiunilor lor iar cei sub 3 ani se transportă numai în scaune auto omologate, conformează-te și respectă legea. În cazul unui accident soldat cu moartea copilului sau rănirea gravă, tu vei fi vinovatul moral și nu cel care a provocat accidentul.

Dacă nu știi cum să alegi scaunul auto pentru copil, îți voi oferi câteva sfaturi documentate căci sunt și eu mamă și îmi doresc ce e mai bun pentru copilul meu:

Scaunele auto pentru copii se aleg în funcție de greutatea sau vârsta copilului. Vei vedea și pe internet la cei care comercializează aceste articole că ele sunt grupate pe categorii de greutate sau grupa de vârstă.

Pentru nou-născuți sunt recomandate scaunele care se fixează cu spatele la direcția de mers și pot fi folosite cam până la un an sau până când copilul ajunge la maxim 13 kg.

Găsești scaune auto omologate pentru copii pe site-ul Babytrend.ro pentru toate categoriile de vârstă și greutate.

Pentru copiii cu greutatea cuprinsă între 9 și 36 kg (și pot fi folosite până la 4-5 ani) sunt scaunele care se fixează cu fața la direcția de mers. Acestea vin în tot felul de modele, cu centură de siguranță, spătar reglabil (foarte indicat pentru drumurile lungi când copiii obișnuiesc să adoarmă în mașină), cu sisteme suplimentare de stabilizare a capului și spatelui, sunt confortabile pentru micuți și conferă o poziție perfect sănătoasă pentru spatele lor.

În ultima categorie de scaune sunt incluse înălțătoarele. Acestea sunt recomandate pentru copiii cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani și greutatea între 15 și 36 kg. În funcție de buget poți alege pentru copilul tău unul din aceste modele:

Ai văzut în prima imagine că există scaune auto cu ISOFIX. 

Isofix este un sistem de prindere ce respectă standardele internaționale de prindere (este prescurtarea de la International Standards Organization FIX) iar scaunele care au acest sistem sunt mai sigure decât cele cu prindere prin centură și acest lucru deoarece se fixează strâns și nu permit mișcarea scaunului odată ce a fost montat.

Așa arată scaunele cu Isofix:

Chiar dacă sunt voci care afirmă că scaunele pot fi montate și pe bancheta din față (cele pentru prima categorie, montate cu spatele la direcția de mers, pentru bebeluși care mai regurgitează și trebuie să fii mereu atentă să nu se înece), eu sunt de părere că cel mai bine copilul se transportă în scăunel, pe bancheta din spate. Dacă e prea mic trebuie supravegheat de un adult și doar în cazuri excepționale pe bancheta din față însă atunci trebuie dezactivat airbag-ul. 

Uneori și eu evit să urc în dreapta șoferului, mai ales dacă nu am încredere în persoana respectivă, cunoscută fiindu-mi expresia de ”locul mortului” atribuită acestui loc.

Ca și ultim sfat, îți recomand să cumperi doar scaune auto pentru copii omologate, evită achiziționarea lor de la rubrica vânzări diverse din ziar sau de pe site-uri cu anunțuri pe internet. Nu ai nici o garanție pentru produsul respectiv, nu știi dacă e perfect funcțional însă pentru câțiva lei în plus poți sta cu conștiința împăcată. Am căutat de curiozitate limitele în care se comercializează un scaun auto pe Babytrend.ro și prețurile sunt undeva între 171 lei și 2.310 lei.

Dar mergând pe principiul cât ai atâta dai și cât dai atâta face, eu îți recomand să te orientezi undeva la mijloc.

În plus, pe Babytrend.ro găsești și alte produse pentru copii, cum ar fi pătuțuri, carusele muzicale, scaune masă pentru copii, premergătoare, balansoare, sănii (că tot vine iarna), cântare sau aparate aerosoli. 

Aboneaza-te la newsletter pentru a afla ofertele Babytrend de Black Friday și astfel poți achiziționa ceva mult mai bun la prețul pe care l-ai gândit inițial.

Esti și tu un mic artist?

În fiecare din noi se ascunde un artist. La mulți încă nu a fost descoperit, dar el există undeva și așteaptă să iasă la lumină. 

Nu ar trebui să-l lași prea mult să aștepte căci întunericul nu place nimănui. 

Gândește-te la pasiunile pe care le ai: îți place să desenezi, să pictezi, să faci fotografii, să coși, să te plimbi în natură sau să asculți muzică. Poate ai talentul de a transforma lucruri nefolositoare în adevărate obiecte de artă. Sau știi să împăturești un șervețel așa cum nimeni altcineva nu o face. Pictura pe sticlă e și ea o adevărată artă. Văd tot mai multe persoane care pictează icoane pe sticlă, dar poți începe cu căni, pahare sau rame pentru fotografii.

Pentru toate pasiunile tale, ascunse sau nu, încă în fașă sau în curs de dezvoltare, există Mustash.ro, un magazin online dar și offline (București) cu materiale pentru artiști și articole pentru activități creative.

Pe mine de exemplu mă relaxează cântatul. Nu pot spune că pasiunea mea îi relaxează și pe cei din jur așa că indicat ar fi să-mi găsesc o altă modalitate de a ma relaxa. Ar mai fi gătitul. Asta da, place tuturor, mai ales celor invitați la masă. Dar și când pun mâncarea în farfurie îmi place să o fac mai artistic, căci aspectul vizual duce informația direct la creier. Îmi place să cred că sunt și eu un mic artist în bucătărie.

Tot pentru relaxare, mulți aleg pictura. Ai nevoie de o pânză, care ajunge undeva la 20 lei (pentru dimensiunea 50x70), culori de ulei la 9 lei bucata și un set de pensule care poate fi în jur de 25 lei.

Prin urmare, cu maxim 100 lei îți poți exersa talentul la pictură. Ai putea avea marea surpriză să descoperi că ești chiar priceput. Dacă ai vizitat cel puțin o dată o galerie de artă ai văzut probabil că pe lângă picturi care într-adevăr te lasă cu gura căscată, sunt și unele care indiferent de poziția capului, unghiul din care privești sau imaginația bogată de care dai dovadă în alte circumstanțe, nu exprimă nimic. Pentru tine. Dar pentru un critic de artă ele au o valoare și ajung să se vândă pe bani frumoși. 

Orice talent ai avea, ai nevoie să exersezi pentru a ajunge la perfecțiune. Iar dacă ajungi să faci și bani din talentul tău, e și mai bine.

Și cum se apropie Black Friday, îți recomand să te gândești de pe acum ce talent ai vrea să dezvolți. Vizitează magazinul online Mustash.ro sau dacă ești din București pe cel din Calea Griviței nr. 37, sector 1. Săptămâna reducerilor la materiale pentru artiști începe pe 21 noiembrie și se termină pe 28 Noiembrie – Vineri – Black Friday.

Nu te opri doar la pictură, vezi poate ai talent la olărit, sau poate ai inspirație pentru crearea de bijuterii unicat din mărgele ori la croitorie. Găsești de toate pe Mustash.ro. Și poate ajung să-ți admir creațiile pe internet sau în vreo galerie de artă!