Din tainele Botezului

Nu stau niciodată pe gânduri atunci când cineva mă întreabă dacă vreau să-i botez copilul. Indiferent de persoana care face asta, răspunsul meu va f întotdeauna DA. Nu este o laudă, ci o constatare și un îndemn pentru toți ceilalți. A boteza un copil este în primul rând un act creștinesc pe care îl faci în fața lui Dumnezeu dar este și o responsabilitate față de copilul pe care îl botezi și față de părinții viitorului fin (viitorii cumătri).

Dacă la cununat mai intervine problema banilor și a obligațiilor pe care ți le creezi față de oamenii pe care îi inviți la nuntă din partea ta, pentru un botez, aceste lucruri sunt nesemnificative. 

Se spune că pentru fiecare copil botezat ți se iartă câte un păcat. Nu știu să fi adunat păcate mari în viața asta, însă oricum nu putem alege ce păcate să ne fie iertate, așa că gestul rămâne mai mult pentru sufletul nostru și pentru propria mulțumire căci la sfârșit nu suntem noi cei care vom decide unde vom merge.

Și pentru că am făcut acest lucru de câteva ori, tind să cred că am adunat ceva experiență în ceea ce privește creștinarea unui nou-născut. Cel puțin la noi în Bucovina tradițiile încă se mai păstrează și ne mândrim cu faptul că ducem tradiția mai departe din generație în generație.

În cazul în care urmează să fii naș sau nașă de botez pentru un suflețel nevinovat și vrei să urmezi tradiția, iată ce trebuie să știi:

- Botezul este bine de făcut undeva la 6 săptămâni după naștere. Atunci copilul este suficient de pregătit să iasă din casă și să fie văzut de toți. Mama a trecut și ea de perioada lăuziei și chiar poate participa la botez dacă i se citește de către preot înainte de a intra în Biserică. Pentru copiii bolnăvicioși botezul poate fi făcut și în spital sau chiar imediat după ce au ajuns acasă. De cele mai multe ori starea lor se îmbunătățește dar rămâne la latitudinea fiecăruia să concluzioneze datorită cui. 

- De obicei nașii trebuie să se pregătească cu un rând de haine (până la piele) pentru momentul când copilul va fi scos din apă după botez. Uneori nașii îmbracă viitorul fin și înainte de a-l duce la botez, dar asta e în funcție de zonă. La noi părinții sunt cei care îl îmbracă pe cel mic. De obicei pentru botez se aleg tot felul de costumașe deosebite, rochițe de prințese și botoșei asortați, costume elegante cu frac și papion, bentițe înflorate sau pantofiori de lac.

 Articole botez găsite pe www.erfi.ro

- Persoana care duce copilul la botez este moașa. În vechime moașa era cea care urmărea sarcina viitoarei mămici, o sfătuia și chiar o ajuta la naștere și după, dar acum avem internetul care ne oferă o grămadă de informații și prin intermediul căruia putem schimba opinii cu alte mămici, avem medici la tot pasul la care ne înregistrăm din momentul în care am aflat că suntem însărcinate iar rolul moașei s-a mai diminuat. Ea rămâne totuși importantă deoarece trebuie să fie o persoană de încredere din moment ce îi încredințezi cea mai de preț comoară să ți-o ducă la biserică. Moașa e cea care îmbracă de obicei copilul înainte de a merge la biserică, cu hăinuțele pregătite de părinți, îl duce de acasă până la biserică și îl dă nașei. Moașa participă de obicei și la scăldușca de a doua zi când se scoate copilul din mir, ea duce cădița cu apa în care a fost scăldat copilul și o răstoarnă la un pom și este pusă cu fundul pe cădița întoarsă în ideea că ea urmează să fie viitoare mămică. La noi în Bucovina, fetele care își doresc copii se așează și ele pe cădița întoarsă alături de nașă (un fel de care prinde buchetul se mărită prima).

- Înainte de a boteza, nașii ar trebui să se spovedească și împărtășească, astfel încât să fie cu sufletul curat atunci când fac acest pas. Tot legat de slujba religioasă nașii vor trebui să știe Crezul pe care îl vor rosti cu voce tare alături de preot și ceilalți participanți la slujbă. În mod sigur nu vrei să te faci de rușine așa că ar fi bine să repeți puțin înainte de un asemenea eveniment.

- Pentru Biserică, nașii trebuie să cumpere o lumânare pentru botez, trebuie să se pregătească cu prăjituri, fursecuri suc și vin cu care vor servii participanții la botez și trebuie să cumpere bomboane pe care la un moment dat le vor arunca în Biserică spre a fi strânse de copii prezenți. Tot nașii sunt cei care plătesc preotul la sfârșitul slujbei. Nu trebuie să lipsească fașa cu care se vor lega lumânările, pânza de botez albă în care va fi scos bebelușul din apă (la noi se numește crișmă), un săpun și un prosop pentru preot. Pe lângă aceste lucruri, trusoul bebelușului trebui să cuprindă și hăinuțele cu care va fi îmbrăcat bebelușul, scutece, șervețele, o păturică, o jucărie pentru cel mic și alte hăinuțe în funcție de bugetul nașilor, pe care o parte le vor folosi și a doua zi după Botez.

- De obicei după Botez are loc cumătria. Acum o cumătrie a ajuns să fie aproape o nuntă. Se mănâncă, se bea și se dansează până dimineața în cinstea noului născut iar la sfârșit se lasă darul pentru cel mic. Dacă vrei să fii un naș model, poți chema 3 Ursitoare să-i spună de bine micuțului. Cu siguranță când va crește mare și va vedea filmarea, va analiza ce i-au ursit ursitoarele și va trage propriile concluzii.

- A doua zi are loc scoaterea din mir a micuțului. Alt motiv de bucurie și veselie când nașii trebuie să meargă la cumătri să-i facă prima băiță finului. De această dată cheltuiala e a părinților copilului, Ei pregătesc o masă pentru nași și le mulțumesc astfel pentru gestul făcut. Legat de acest obicei al scoaterii din mir, se obișnuiește ca în apa în care va fi spălat copilul să fie puse tot felul de chestii: o bijuterie de aur, petale de flori, puțin zahăr, monede, o crenguță de busuioc, o jucărioară (eventual o rățușcă, ca atunci când va fi mare să se descurce prin viață cum se descurcă rața prin apă). 

Sunt multe obiceiuri și de cele mai multe ori renunțăm la tradiție pentru a face lucrurile să meargă mai repede, dar e păcat pentru că avem obiceiuri frumoase care chiar merită păstrate și dau un farmec aparte evenimentelor din viața noastră. 

Marisuca. Siguranța și confortul bebelușului

A fost mai ieri, alaltăieri, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, o tânără viitoare mămică pe care au apucat-o durerile facerii și a sunat imediat la 112. A venit ambulanța, asistenta a consultat-o și a decis:
- Draga mea, ți s-o rupt apa, trebuie musai să te ducem la spital.
Deși tânără, fata era pregătită. Avea băgăjelul la ușă, hainele spălate, călcate și împăturite frumos pe un scaun. S-a schimbat imediat și a fost dusă cu ambulanța la spital. S-a chinuit ea cât s-a chinuit dar bebelușul nu vroia să vină pe lume și pace, așa că a apelat la cezariană. Medicii au adormit-o și cât a dormit ea, a venit barza și i-a adus o fetiță de toată frumusețea: blonduță, cu ochii albaștri și aproape 4 kile. Era așa de frumoasă că la ea te puteai uita, dar la soare ba (sau cum era? invers parcă, în fine). Când a văzut-o tânăra mămică că e leit taică-su, s-a gândit că cel mai potrivit nume ar fi Marisuca (după Marius, bărbată-su bineînțeles).

În a doua noapte de spital, mămica noastră a avut un vis. Se făcea că tanti Maria alerga după ea strigând: Da-mi-o pe Marisuca, da-mi-o pe Marisuca. Ioana, proaspăta mămică alerga cu fetița în brațe și nu vroia să-i dea drumul sub nicio formă. În stânga și în dreapta erau copaci și doar în față se zărea o luminiță. Încerca să alerge spre lumină, dar picioarele parcă îi stăteau pe loc. 
Ioana s-a trezit plângând și s-a dus repede în salonul cu nou-născuți să-și vadă fata. Acolo fetița ei dormea liniștită alături de alți copilași. 
În cele din urmă a venit și ziua în care s-a externat și a ajuns acasă. Aici soțul îi făcuse o surpriză cu totul specială: a uitat să cumpere pătuț la fată. Nu-i stătea lui în caracter să uite lucruri, mai ales unul atât de important însă a sperat până în ultima clipă că va fi băiețel și nu vroia să umple casa de lucruri roz până nu era 100% sigur. 
După ce i-a schimbat scutecul și s-a convins că e fată, Marius al nostru și-a pus mâinile în cap. 
”De unde Doamne-iartă-mă iau eu acum tot ce trebuie pentru copilul ăsta? Oare de ce nu le-am cumpărat până acum? Aș fi avut timp să caut prin magazine, să mă documentez, să văd care e cel mai bun. Nah, Mariuse, de-acu descurcă-te. Nu l-ai crezut pe doctor când ți-a zis că e fată...nuuuu...tu știi mai bine....ai tu un feeling....”
Văzându-l soția atât de supărat, îl întreabă:
”Ce-ai mă? Unde te-ai împotmolit? Parcă plecai să cumperi pătuț la fată. Vezi că trebuie să iei și scaun de mașină că după botez mergem la mamaie s-o vadă și ști că la mine siguranța e pe primul loc...și un balansoar ceva că deja îi place legănată și pe mine mă cam doare spatele... dar vezi să fie de calitate, să se simtă bine fata în ele”

Bright Starts - Leagan si Balansoar 2 in 1 Cozy Coo pe Marisuca.ro - Detalii aici

Deja se gândea Marius că trebuie să piardă vreo 2 zile, să se învoiască de la serviciu și să caute cele necesare, când vede laptop-ul pe masă, îl deschide, intră pe vestitul google și caută Marisuca, siguranță și confort, și dă chiar de un site care-i poartă numele copilului său (sau copilul poartă numele site-ului?). A navigat el cât a navigat pe Marisuca.ro și după 15 minute adăugase deja produsele în coș.

În caz că te întrebi, a găsit un pătuț așa cum își doreau, un scaun auto care să le ofere siguranță în deplasări și un super balansoar în care să stea Marisuca și să se dea huța-huța când tati se uită la meci.

Și-am încălecat pe-o șa și te-am informat de unde poți să cumperi produse pentru copilul tău dacă ții la siguranța și confortul lui. 

Vine iarna, bine-mi pare

Îmi place iarna pentru farmecul aparte pe care îl are acest anotimp, pentru zăpada pe care o aștept să vină în fiecare an chiar de la începutul lui Decembrie, pentru Sărbătorile de iarnă care mi se par cele mai frumoase și pentru faptul că cel puțin în luna Decembrie oamenii îmi par mai buni. Atunci se oferă cadouri, se cântă colinde, toată lumea își împodobește casele iar străzile sunt luminate cu mii de beculețe. Dacă stau bine să mă gândesc, Decembrie e luna mea preferată, poate și pentru că marchează sfârșitul unui an și începutul altuia în care ne punem speranțe de mai bine, ne facem promisiuni (pe care de cele mai multe ori le încălcăm, și culmea, nu se supără nimeni), ne adunăm tot familionul acasă și petrecem împreună.
Îmi place iarna pentru căldura pe care o găsești acasă și după care tânjești după o zi de umblat prin frig înfofolit din cap până în picioare, pentru vinul cu scorțișoară și aroma de portocală din prăjituri.
Îmi place iarna pentru zăpada de care nu mă mai satur și cu care îmi place să mă joc ca un copil. Îmi place să mă bulgăresc, să fac oameni de zăpadă și cazemate, îmi plac sporturile de iarnă și pentru mine reprezintă noi provocări de fiecare dată.

În urmă cu 6 ani am învățat să merg pe patine și mi se părea că am făcut cine știe ce. Eram atât de fericită că reușesc să-mi țin echilibrul singură încât nici nu-i mai vedeam pe cei din jur care se învârteau pe patinoar. Pentru mine era ceva, chiar dacă în jurul meu erau și copilași de 4-5 anișori care făceau niște piruete de rămâneai mască. Probabil cu cât începi mai repede un sport, cu atât prinzi mai mult curaj să încerci și altele, iar la o vârstă mai fragedă pofta e și mai mare. 

Apropo de sporturile de iarnă, țin minte când am pus pentru prima dată schi-urile în picioare. Eram plecați de sărbători undeva pe la Vatra Dornei și într-o nebunie de-a noastră am hotărât să mergem cu gașca să vedem pârtia de schi, eventual să ne plimbăm cu telescaunul până la cabana din vârful muntelui, să bem un vin fiert acolo și să coborâm tot cu telescaunul. Când am ajuns la baza muntelui și așteptam la telescaun, o parte din prieteni care mai schiase și aveau habar cu ce se mănâncă schiatul ăsta, au zis că ei nu coboară așa ca muierile tot cu telescaunul, și că ei își închiriază schiuri și coboară pe schiuri. ”Oi fi eu fată, dar parcă muiere nu mi se potrivește” mi-am spus în sine mea și m-am dus și eu după ei să-mi închiriez schiuri. Până la urmă cât de greu putea fi? Urmărisem eu la televizor cum făceau schiorii slalom printre ”porțile” alea de pe pârtii, îi știam și pe ăia teribiliștii care săreau de pe trambulină și zburau câțiva metri în aer până la aterizare (nu, eu nu aveam gânduri atât de mărețe) și chiar urmărisem un campionat de schi alpin juniori cu ceva vreme în urmă așa că mi-am zis atunci că dacă un puștiulică se descurcă, eu de ce nu aș face-o? 
Mi-am închiriat eu o pereche de  clăpari, schi-uri și bețe și m-am așezat la rând cu ceilalți în așteptarea telescaunului. Iată și dovada, pozată pentru eternitate:

Când ne-a lăsat telescaunul în vârful muntelui și ne-am adunat toți, întreb și eu pe un amic care părea mai priceput: ”Auzi, da frână cum pun?”. 
”Păi tu nu știi să schiezi? De ce ți-ai luat schiuri?”
”Nah, la mișto! Ești culmea și tu. Nu trebuie să învăț și să schiez în viața asta?” i-am răspuns eu, care sunt mereu deschisă la provocări. 
Și s-a dat amicul meu la predat noțiuni elementare de schi, mai mult pe fugă așa, că era și el dornic să-și dea drumul la vale după ceilalți. Dar esențialul l-am prins: schi-urile paralele, cobori în plug (de cristiane nici nu se punea problema), te ajuți de bețe, stânga-dreapta, pam-pam, gata lecția.
Am coborât eu cât am coborât (vreo 5 m maxim :) ) și am și luat prima trântă. Și apoi alta, și alta și tot așa. Curgeau apele de pe mine mai ceva ca la saună dar nici de-a naibii nu-mi scoteam schi-urile din picioare. La un moment dat mă mai ajuta câte unul-altul să mă ridic dar îmi tremurau atât de tare scobitorile, de parcă eram un vițel fătat de o oră.
Ideea e că am ajuns întreagă la baza pârtiei (după aproximativ 5 km de schiat și vreo 500 de căzături), am avut o luna glezna umflată ca o pâiniță și spre sfârșit movie ca o prună dată în pârg dar dacă mâine mă cheamă cineva la schi, las tot și am plecat.
Aștept acum de Black Friday poate fac și cei de la Biciclop.eu reduceri la ski-uri că în magazinele de la noi sunt scumpe rău și dacă tot mi-am descoperit pasiunea asta e mai bine să am eu sculele mele. 

                                                         Schiuri Volkl V Expression pe Biciclop.eu

Biciclop.eu e site-ul ăla care vinde biciclete, trotinete și alte asemenea, dar au o categorie specială dedicată sporturilor de iarnă și pasiunii oamenilor pentru zăpadă. Am văzut o cască cu Minnie, cred că mi s-ar potrivi. Oare cum mi-ar sta, vâjjjj, vâjjj, zig-zag pe pârtie, cu casca cu Minnie în cap? Dar măcar aș fi în siguranță.

Dintre sporturile de iarnă, n-am încercat încă snowboard-ul. Mi se pare extrem de periculos. Poate că trebuie să învăț să mă dau și cu placa în viața asta, cine știe?

Scrisoare catre Mos Craciun

Dragă Moș Crăciun,

Numele meu este Iustin și sunt un băiețel care nu te-a văzut niciodată până acum dar pot să spun că am auzit foarte multe despre tine. Mami îmi povestește mai ales în ultima vreme despre lucrurile frumoase pe care le aduci tu copiilor și despre faptul că până de Crăciun eu trebuie să fiu foarte cuminte dacă vreau să mă vizitezi și să-mi lași cadouri. Cică se apropie Crăciunul și atunci toți copii care au fost cuminți primesc câte ceva. Sper că sunt și eu pe lista ta.
Despre mine pot să-ți spun că am 1 an și 10 luni, dar când mă întreabă cineva câți ani am, eu le zic că ”patr” și mi se pare foarte comic, mai ales că mami îmi zice zâmbind: Măi băiete, cum ai patru ani? Ai aproape doi! iar eu iar zic ”patr” și încep să râd iar mami știe că sunt șugubăț și fac anume ca să o fac pe ea să zâmbească. Mami zâmbește des, mai ales când se uită la mine. Câteodată nu trebuie să fac nimic și când mă uit la ea, e cu zâmbetul pe buze uitându-se la mine. O fi defectă?
Să știi Moșule că eu nu sunt ca alți copii. Pe lângă faptul că sunt foarte isteț pentru vârsta mea, mai sunt și cuminte și frumos (mami mereu îmi zice: mânca-l-ar mama pe el de frumușel), Bine, cumințenia e relativă dar sunt sigur că nici tu nu ai văzut babe frumoase și copii cuminți. Tanti Crăciun cum e? E frumoasă? Bănuiesc că e foarte bună la suflet ca și tine dacă te lasă să pleci noaptea de acasă ca să împarți daruri la copiii altora, nu? Tati dacă ar pleca noaptea să ducă altor copii cadouri, mami l-ar bănui că toți sunt copiii lui, altfel de ce le-ar duce cadouri? Dar pe tine nu te ceartă tanti Crăciun, nu? Cred că și ea ne iubește pe toți, indiferent de unde suntem, câți ani avem și dacă am fost cuminți sau nu. 
Sincer să fiu, am mai făcut câte o boacănă din când în când, dar promit că de-acu nu mai fac. Putem șterge cu buretele și să o luăm de la 0? Nici măcar nu au fost atât de grave. Uite, de exemplu într-o zi am deschis dulapul din bucătărie unde ține mama diverse sticle și am ales o sticlă așa pătrățoasă cu ulei de măsline. Am vrut să dau cu ulei noptiera pe care o pune mama în calea mea ca să nu urc scările singur în dormitor doar că am scăpat sticla și am vărsat-o toată pe noptieră dar și pe covor. Știi ce fain ce auzea când dădeam cu palma peste noptieră și ieșeau stropii care se duceau care-n cotro? Cred că mami s-a bucurat când m-a văzut căci a pus mâinile în cap și a zis: ”Dumnezeule, nu pot să cred!” la fel ca atunci când tati a cumpărat pătuțul ala fain de pe Noriel, după ce mami i-a spus că ar reuși și ea să doarmă nopțile dacă m-ar pune pe mine într-un pătuț separat și nu ar mai trebui să doarmă cu frică să nu dea ea sau tati peste mine prin somn. Eu m-am bucurat și mai mult mai ales că așa am beneficiat și de o saltea nouă, nu ca cea pe care o au părinții pe patul lor la care îi simțeam fiecare arc (că doar eu am simțurile fine).

Să-ți mai spun de parfumul ala scump pe care l-a primit mami de ziua ei și eu l-a scăpat pe gresie și s-a făcut un miros așa ca de primăvară în toată casa? Sau cum am desenat eu cu pixul canapeaua din living? Știi ce am vrut să desenez? Am vrut să-l fac pe Mickey Mouse, cum am eu veioza aia din cameră, dar nu prea mi-a ieșit. Cred că pixul a fost de vină.

Dar m-am luat cu vorba și am uitat să-ți spun ce doresc să îmi aduci. Știu că mulți copii îți cer jucării și dulciuri dar eu nu asta îmi doresc. Mie îmi aduc bica și mamaia jucării și dulciuri când vin pe la mine iar în plus mami are site-ul ala Noriel.ro de unde cumpără tot felul de lucruri pentru copii așa cuminți ca mine. Eu aș vrea moșule o surioară. Cred că sunt destul de mare de-acu și ar fi frumos să mai fie cineva în casă cu care să mă joc. Mami și tati se joacă și ei cu mine dar mi se pare mie că nu prea mă înțeleg. Eu de-abia acum învăț să vorbesc și stâlcesc toate cuvintele (cu scrisul e altă poveste, să nu intrăm în detalii) așa că dacă aș avea o surioară m-aș înțelege perfect. În plus acum e așa de frig afară iar mami nu mă mai ține toată ziua prin părculeț să mă joc cu alți copii. Mai cheamă câte un vecin de vârsta mea pe la noi sau mă lasă pe mine să merg la alți copii, dar tot ma plictisesc. Mi-a cumpărat și o grămadă de jucării, mă mai uit la desene animate, îmi citește povești și se maimuțărește la mine... e așa de comică, dacă ai vedea-o!
Auzi, moșule, dar surioara să fie așa mare ca mine, să mă pot înțelege cu ea, să nu fie nici cocuță care să plângă toată ziua, dar nici mai mare și să facă la oală că mă face pe mine de rușine (știi moșule, eu încă nu am prin șmecheria cu oala, că mă enervează să stau locului...eu sunt mai energic așa).
Dacă nu găsești o surioară, să-mi aduci ce vrei tu, că nu sunt mofturos ... doar frumos, deștept și cuminte.
În speranța că nu te-am plictisit, te las să mai citești și alte scrisori de la copii.