vineri, 22 noiembrie 2019

Cadou de suflet!


- Am un cadou pentru tine, dragule! i-am spus fiului meu și i-am întins, cu mâinile pline de emoție, o carte personalizată, cu numele lui pe ea. E o carte care spune o poveste, o carte în care personajul principal ești tu, de la primii pași și până pe la cinci anișori. E o poveste cu multe imagini frumoase și sfaturi pe care ți le-ar fi dat...
- Dar eu am aproape șapte! m-a întrerupt micuțul meu, nelămurit cu privire la vârsta la care se termină povestea.
- Știu puiule, dar în povestea asta mai este cineva, e o persoană care te-a iubit foarte mult și pe care, chiar dacă nu o ai lângă tine, o vei purta mereu în suflet! E o carte în care vei regăsi poze cu tine și cu tati, iar în dreptul fiecărei poze este câte un sfat pe care ți l-ar fi dat el în diverse momente ale vieții sau câte un citat care să te ajute să devii om bun, exact așa cum și-ar fi dorit ...



După ce și-a citit pe litere numele de pe copertă, a luat-o timid, uitându-se cu ochi mirați la mine. Câteva secunde am rămas tăcuți amandoi. Așteptam cu emoție reacția lui. Prin minte îmi treceau o mie de gânduri. Se va bucura să vadă imaginile cu ei doi din trecut? Își va aminti de locurile unde au fost făcute fotografiile? Va înțelege textele pe care le-am ales pentru fiecare poză în parte? Se va întrista? N-aș fi vrut asta! Mă gândeam la sentimentele care mă încercau pe mine în urmă cu aproape doi ani când îi vedeam chipul într-o poză, imediat după ce a plecat dintre noi. Țin minte că îmi era greu să-l privesc și singurele cuvinte care îmi veneau atunci în minte erau: ”De ce?”. Nu am aflat nici până acum răspunsul, însă am învățat să nu mai întreb, doar să accept și să merg mai departe! Și așa l-am învățat și pe cel mic: trebuie să acceptăm lucrurile care ni se întâmplă și să luăm totul așa cum e dat de la Dumnezeu.

Ne-am așezat amandoi pe canapea și încet, încet am început să o răsfoim. La fiecare filă am poposit preț de secunde bune, timp în care i-am spus povestea fiecărei poze și i-am citit textul din dreptul ei. Îi citeam în ochi bucuria revederii clipelor petrecute cu tatăl său și, spre surprinderea mea, chiar și-a adus aminte de câteva dintre ele. Copiii sunt fenomenali, cum percep ei anumite chestii și cât de ușor pot trece peste lucrurile triste care nouă adulților ne rămân mult timp întipărite în minte...


Când am ales să-i fac acest cadou personalizat, m-am gândit în primul rând la faptul că viața e o colecție de amintiri, e ca o carte cu mai multe povești. Pe unele le ții minte toată viața, în timp ce altele sunt uitate cu timpul, mai ales în ultima vreme, cu atâtea gadget-uri și device-uri inteligente în jurul nostru. Suntem obișnuiți să fotografiem tot ce ne place, poate chiar mai mult ca înainte, însă ne-am dezobișnuit de a imprima fotografiile pe hârtie. Ele rămân stocate undeva în memoria telefonului, a aparatului foto ori pe carduri de memorie și foarte rar ne aducem aminte să le răsfoim. Și e păcat. Avem cu toții povești frumoase care ne-au marcat sau ne-au impresionat, oameni dragi pe care am vrea să-i vedem mereu dar distanța ne desparte, copii care cresc văzând cu ochii și de a căror copilărie am vrea să ne amintim mereu, bunici care poate nu mai sunt și de a căror vorbe ne aducem aminte cu drag... Ar fi frumos să adunăm amintirile și chipurile dragi în colecții de fotografii, așezate frumos în ordine cronologică sau care să spună o anume poveste.

Mie îmi plac în special cărțile personalizate în care poți combina fotografiile cu textul dorit. Mi se par un cadou frumos pentru cei dragi, un cadou de suflet. În general îmi place să ofer cadouri dintr-astea care spun ceva, lucruri personalizate sau lucruri de care cred eu că ar avea nevoie persoana respectivă. Mai cred că atunci când faci un cadou, ar trebui să-l faci cu sufletul! Să oferi ceea ce ți-ar placea și ție să primești. Să oferi lucruri de care destinatarul să-și amintească cu drag, să le prețuiască și, foarte important, să nu uite de la cine le-a primit. De exemplu, părinților îmi place să le dăruiesc amintiri cu nepotul lor, sub formă de albume foto sau câte o fotografie înrămată pe care ei o afișează cu mândrie în colțul cu amintiri, prietenilor dragi le ofer de obicei lucruri care țin de hobby-urile lor, iar copiilor tot felul de jucării confecționate chiar de mine. Cu siguranță detest banii în plic, și asta pentru că, ori de câte ori am primit și eu de ziua mea așa ceva (să-mi cumpăr ce vreau eu), am sfârșit prin a-i cheltui pe lucruri pentru casă sau pentru copil, căci așa sunt mamele...

Iar pentru voi dragilor, pentru că se apropie sărbătorile, vă doresc să alegeți înțelept cadourile și să luați în calcul și o carte cu personalitate care poate fi oferită cu drag părinților, fraților, copiilor sau prietenilor. Cu siguranță va fi un cadou de neuitat!


** Articol scris pentru SuperBlog2019


Comentarii
0 Comentarii
Comentarii Facebook de Tricks Tips Tutorials

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii

Comment Box is loading comments...