miercuri, 13 iulie 2016

Poveste din stup

     A fost odată o albinuță pe care o chema Aduța. 
    Încă de mică, Aduța a învățat de la surorile ei că trebuie să fie foarte harnică dacă vrea să aibă o viață bună în stup și că fiecare albinuță trebuie să respecte două lucruri: Regina și munca. În fiecare seară, albinuțele lucrătoare povesteau pe rând câte flori au vizitat, cât nectar au adunat sau cât de mult bine au făcut miilor de flori purtând polenul de la una la cealaltă. 
    Aduța asculta poveștile surorilor sale și nu prea, căci nu i se părea deloc interesant să muncești toată viața de albină, de dimineața până seara și să ți se pară că asta e menirea ta în viață, și așa destul de scurtă. În plus, de când se știa ea, albinuțele nu au avut niciodată concediu, nu au făcut nicio activitate bâzâită împreună de care să-și amintească cu drag, nu s-au trezit mai târziu de răsăritul soarelui sau măcar să se amuze făcând o farsă trântorilor care erau în permanență în concediu.
      Singura albinuță care o înțelegea era Ema, cea mai bună prietenă a Aduței care venise pe lume chiar în aceeași zi cu ea și cu care se mai distra din când în când. Ema, la fel ca Aduța, era o albinuță al cărui rol era doar de a bate din aripi în stup atunci când umiditatea era prea ridicată și era nevoie de curent pentru a evapora apa și a nu altera mierea păstrată în faguri. Când erau împreună, timpul trecea parcă altfel și aveau vreme și de muncă și de distracție sau chiar de ajutat celelalte albinuțe care veneau încărcate cu nectar. Pentru cele două, nici bătutul din aripi nu mai era plictisitor, căci în zborul lor se sincronizau și făceau adevărate demonstrații de dans aerian, un adevărat spectacol vizual pentru trântorii care le urmăreau. Tot împreună culegeau dimineața în zori roua de pe firele de iarbă din fața stupului și le făceau câte o baie trântorilor care leneveau, înotau împreună în mierea din faguri atunci când aceștia nu era păziți sau își făceau pelerine din pânza de paianjen formată la colțul stupului și se credeau Batman plonjând fără să dea din aripi direct în cupa unui mac crescut răzleț lângă stup.


     Într-una din dimineți, înainte să-și înceapă programul plictisitor, Aduța s-a gândit să treacă pe la Regina-mamă să vadă ce mai face căci auzise că deja a început să depună ouă fertilizate în fagurele cu celule hexagonale construit de albinele lucrătoare, semn că Regina vrea să plece din stup cu o parte din roi sau simte că e pe moarte. Oricare ar fi fost situația, știa că e de datoria ei să mai petreacă câteva clipe cu ea, chiar dacă Regina avea mereu supuse care o îngrijeau și nu îi lipsea niciodată nimic. Aduța era singura albinuță din stup care o vizita periodic pe Regină doar pentru a sta de bâzâială, pentru a o mai înveseli în zilele în care producția era scăzută sau vremea de afară mohorâtă, și era singura care știa să împartă îndatoririle zilnice cu adevăratele lucruri importante în viață.
     Din păcate, atunci când a văzut-o și-a dat seama că Regina-mamă nu va pleca cu o parte din roi pentru a forma o nouă colonie, ci că mai are foarte puțin de trăit. În acel moment și-a dat seama cât înseamnă o viață de albină, și-a dat seama că indiferent de ești Regină sau lucrătoare, tot acolo ajungi și că ar trebui să profiți de orice ocazie pe care viața ți-o oferă astfel încât în clipa în care nu vei mai bate din aripi să nu regreți nimic.
       Ultimele zile din viața Reginei au fost un adevărat răsfăț. Aduța a îngrijit-o cum a putut ea mai bine, a hrănit-o chiar ea cu lăptișor de matcă, i-a cântat, i-a dansat și chiar au ieșit împreună la un zbor scurt în jurul stupului, la apusul soarelui. În ultima lor zi împreună, Regina a vrut să fie singură cu Aduța, așa că a fugărit la muncă toate albinele, a scos afară din stup toți trântorii, s-a așezat în mijlocul stupului, a luat-o pe Aduța de-o aripă și i-a spus:
        - Scumpa mea, eu v-am iubit pe toate la fel dar se pare că TU m-ai iubit altfel decât au făcut-o surorile tale. Ai fost singura care nu s-a luat cu munca și cu grijile fiecărei zile și ai mai trecut pe la mine, chiar dacă știai că am tot ce îmi trebuie și are cine să aibă grijă de mine. Toate sunteți muncitoare și mă bucur că datorită vouă natura prosperă iar oamenii se bucură de roadele muncii voastre. Tu știi că personalitatea Reginei dă personalitatea albinelor pe care le conduce, iar tu scumpa mea ești exact ceea ce trebuie acestui stup: ești harnică dar conștientă că trebuie să te mai și odihnești, ești naturală și sinceră în tot ceea ce faci, ești spontană și iubitoare, ești inventivă și distractivă ... ești perfectă! Să știi de la mine că nu trebuie să te naști Regină pentru a avea lumea la picioare, așa că te voi numi pe tine Regină peste stup până când veți găsi o nouă Regină care să vă conducă.

        Și astfel Aduța a ajuns să le conducă pe surorile ei care au început să aibă din când în când câte o vacanță binemeritată la ordinul noii Regine, a mai pus din trântori la muncă și astfel albinele au mai câștigat timp de relaxare și în fiecare seară stăteau de vorbă, se jucau, dansau, dar niciodată nu aduceau în discuție munca de zi cu zi. Așa că, dacă vei vedea pe undeva un roi de albine care dansează în cerc, joacă prinselea, se uită la film cu tine în sala de cinema sau pur și simplu stau tolănite pe spate uitându-se la soare, să știi că sunt surorile Aduței!


Culmea e că producția de miere și alte produse apicole obținute din stupul Aduței nu a scăzut odată cu această neașteptată schimbare și cred că albinelor le place să fie conduse de așa o Regina pentru că cei de la Complex Apicol Veceslaj Harnaj le-au luat în grijă și ne bucură și pe noi cu miere și derivate apicole produse de albine care se joacă, dansează, mai pleacă în concediu la mare sau la munte, pe site-ul lor: www.complex-apicol.ro