joi, 20 noiembrie 2014

Vine iarna, bine-mi pare


Îmi place iarna pentru farmecul aparte pe care îl are acest anotimp, pentru zăpada pe care o aștept să vină în fiecare an chiar de la începutul lui Decembrie, pentru Sărbătorile de iarnă care mi se par cele mai frumoase și pentru faptul că cel puțin în luna Decembrie oamenii îmi par mai buni. Atunci se oferă cadouri, se cântă colinde, toată lumea își împodobește casele iar străzile sunt luminate cu mii de beculețe. Dacă stau bine să mă gândesc, Decembrie e luna mea preferată, poate și pentru că marchează sfârșitul unui an și începutul altuia în care ne punem speranțe de mai bine, ne facem promisiuni (pe care de cele mai multe ori le încălcăm, și culmea, nu se supără nimeni), ne adunăm tot familionul acasă și petrecem împreună.
Îmi place iarna pentru căldura pe care o găsești acasă și după care tânjești după o zi de umblat prin frig înfofolit din cap până în picioare, pentru vinul cu scorțișoară și aroma de portocală din prăjituri.
Îmi place iarna pentru zăpada de care nu mă mai satur și cu care îmi place să mă joc ca un copil. Îmi place să mă bulgăresc, să fac oameni de zăpadă și cazemate, îmi plac sporturile de iarnă și pentru mine reprezintă noi provocări de fiecare dată.

În urmă cu 6 ani am învățat să merg pe patine și mi se părea că am făcut cine știe ce. Eram atât de fericită că reușesc să-mi țin echilibrul singură încât nici nu-i mai vedeam pe cei din jur care se învârteau pe patinoar. Pentru mine era ceva, chiar dacă în jurul meu erau și copilași de 4-5 anișori care făceau niște piruete de rămâneai mască. Probabil cu cât începi mai repede un sport, cu atât prinzi mai mult curaj să încerci și altele, iar la o vârstă mai fragedă pofta e și mai mare. 

Apropo de sporturile de iarnă, țin minte când am pus pentru prima dată schi-urile în picioare. Eram plecați de sărbători undeva pe la Vatra Dornei și într-o nebunie de-a noastră am hotărât să mergem cu gașca să vedem pârtia de schi, eventual să ne plimbăm cu telescaunul până la cabana din vârful muntelui, să bem un vin fiert acolo și să coborâm tot cu telescaunul. Când am ajuns la baza muntelui și așteptam la telescaun, o parte din prieteni care mai schiase și aveau habar cu ce se mănâncă schiatul ăsta, au zis că ei nu coboară așa ca muierile tot cu telescaunul, și că ei își închiriază schiuri și coboară pe schiuri. ”Oi fi eu fată, dar parcă muiere nu mi se potrivește” mi-am spus în sine mea și m-am dus și eu după ei să-mi închiriez schiuri. Până la urmă cât de greu putea fi? Urmărisem eu la televizor cum făceau schiorii slalom printre ”porțile” alea de pe pârtii, îi știam și pe ăia teribiliștii care săreau de pe trambulină și zburau câțiva metri în aer până la aterizare (nu, eu nu aveam gânduri atât de mărețe) și chiar urmărisem un campionat de schi alpin juniori cu ceva vreme în urmă așa că mi-am zis atunci că dacă un puștiulică se descurcă, eu de ce nu aș face-o? 
Mi-am închiriat eu o pereche de  clăpari, schi-uri și bețe și m-am așezat la rând cu ceilalți în așteptarea telescaunului. Iată și dovada, pozată pentru eternitate:



Când ne-a lăsat telescaunul în vârful muntelui și ne-am adunat toți, întreb și eu pe un amic care părea mai priceput: ”Auzi, da frână cum pun?”. 
”Păi tu nu știi să schiezi? De ce ți-ai luat schiuri?”
”Nah, la mișto! Ești culmea și tu. Nu trebuie să învăț și să schiez în viața asta?” i-am răspuns eu, care sunt mereu deschisă la provocări. 
Și s-a dat amicul meu la predat noțiuni elementare de schi, mai mult pe fugă așa, că era și el dornic să-și dea drumul la vale după ceilalți. Dar esențialul l-am prins: schi-urile paralele, cobori în plug (de cristiane nici nu se punea problema), te ajuți de bețe, stânga-dreapta, pam-pam, gata lecția.
Am coborât eu cât am coborât (vreo 5 m maxim :) ) și am și luat prima trântă. Și apoi alta, și alta și tot așa. Curgeau apele de pe mine mai ceva ca la saună dar nici de-a naibii nu-mi scoteam schi-urile din picioare. La un moment dat mă mai ajuta câte unul-altul să mă ridic dar îmi tremurau atât de tare scobitorile, de parcă eram un vițel fătat de o oră.
Ideea e că am ajuns întreagă la baza pârtiei (după aproximativ 5 km de schiat și vreo 500 de căzături), am avut o luna glezna umflată ca o pâiniță și spre sfârșit movie ca o prună dată în pârg dar dacă mâine mă cheamă cineva la schi, las tot și am plecat.
Aștept acum de Black Friday poate fac și cei de la Biciclop.eu reduceri la ski-uri că în magazinele de la noi sunt scumpe rău și dacă tot mi-am descoperit pasiunea asta e mai bine să am eu sculele mele. 
                                                         Schiuri Volkl V Expression pe Biciclop.eu

Biciclop.eu e site-ul ăla care vinde biciclete, trotinete și alte asemenea, dar au o categorie specială dedicată sporturilor de iarnă și pasiunii oamenilor pentru zăpadă. Am văzut o cască cu Minnie, cred că mi s-ar potrivi. Oare cum mi-ar sta, vâjjjj, vâjjj, zig-zag pe pârtie, cu casca cu Minnie în cap? Dar măcar aș fi în siguranță.
Dintre sporturile de iarnă, n-am încercat încă snowboard-ul. Mi se pare extrem de periculos. Poate că trebuie să învăț să mă dau și cu placa în viața asta, cine știe?