marți, 25 februarie 2014

Tu ce stii despre fenicul?


Feniculul sau fenelul este o leguma crocanta, usor picanta si dulceaga, care si-a adus o importanta contributie in bucataria mediteraneana. Se poate folosi incepand de primavara pana toamna tarziu.

La fenicul toata planta este comestibila. Polenul de fenicul este comercializat in Italia sub numele de "condimentul ingerilor". Frunzele si tulpina pot fi mancate fie crude, coapte, fierte sau prajite.


Feniculul are proprietati antiseptice naturale, are capacitatea de a absoarbi gazele intestinale, este sedativ si antiinflamator, analgezic, antispasmic, dar si expectorant. Pe langa gustul deosebit, feniculul este o sursa inegalabila de vitamina C, vitamina A, antioxidanti, calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, zinc si seleniu.

Nu in ultimul rand elimina toxinele, este diuretic, calmeaza tusea si este ideal in dieta diabeticilor. Are actiune antifungica, iar frunzele scad tensiunea.

Feniculul are capacitatea de a preveni sau calma indigestiile, enterocolitele, colicile bebelusilor, balonarile, dar si constipatia, digestia lenta si indigestia.
In ceea ce priveste proprietatile plantei, feniculul este o excelenta sursa de fibre, carbohidrati sanatosi, minerale si vitmine.

Cea mai populara forma de utilizare terapeutica a feniculului este ceaiul preparat dintr-o lingurita de fructe la o cana de apa clocotita. Ceaiul de fenicul trateaza tulburarile digestive dar si icterul. Se spune ca, baut cu regularitate, ceaiul de fenicul diminueaza ravagiile facute in organism de consumul excesiv de alcool.
Feniculul se recomanda in curele de slabire. Ajuta la eliminarea toxinelor din corp si prevenirea retentiei de apa in organism, datorita efectului sau diuretic. In plus, intensifica procesele metabolice reducand mult din pofta de mancare prea mare.

Are forma intre o radacina de telina si un bulb de ceapa, frunze asemanatoare cu mararul si o aroma intre lemn dulce si anason. Cu o asemena descriere nu e de mirare ca feniculul e deseori ocolit pentru ca nu stim ce sa facem cu el. A aparut pe piata de cativa ani, etichetat “fennel” dupa denumirea lui din engleza, si putini sunt cei care se incumeta sa il incerce pentru ca nu ii gasesc loc in bucataria traditionala.

Feniculul este foarte popular in bucataria italiana pentru ca in peninsula este cultivat inca din secolul al XVII-lea. Este o planta inrudita cu patrunjelul, morcovul si mararul si este folosita ca ingredient in retete si planta medicinala de sute de ani.

Feniculul proaspat pare o incrucisare fericita dintre un soi de varza cu telina si marar. Baza are forma unui bulb de culoare alb-verzuie, care se poate desface in foi la fel ca o varza. Tulpinile verzi sunt asemanatoare cu cele de telina, iar frunzele sunt similare cu mararul. 


Teoretic, toata planta este comestibila. Practic putina lume foloseste tulpinile verzi pe care le considera prea tari si fibroase pentru a fi mancate. Frunzele marunte sunt tocate si folosite in salate, dressinguri si sosuri in care adauga o aroma de citrice.
Bulbul este bun si crud, si gatit. Baza si primele foi sunt indepartate, iar restul de bulb este tocat sau feliat. Il poti folosi crud in salate, supe sau sandvisuri si gatit in sosuri, garnituri sau umpluturi pentru peste.
Semintele au o aroma asemanatoare cu anasonul si se folosesc in stare naturala sau prajite usor.



Bulbul de fenicul are o textura crocanta si un gust care aminteste de lemnul dulce. In varianta gatita adauga o dulceata naturala felurilor de mancare.

Citeste mai multe pe Foodstory sau Ziare.com