marți, 25 februarie 2014

Curcan cu sos de rodie si ciupercute cu fenicul



Si daca intr-un articol precedent va vorbeam despre fenicul, zic sa va ofer si o sugestie de pregatire a unui fel de mancare cu iz usor mediteranean. 
Baza este simpla: piept de curcan la gratar cu lamaie iar garnitura constituita din ciupercute cu fenicul merge perfect alaturi de un sos dulceag de rodie.

Pentru asta aveti nevoie de: 
3-4 bucati file din piept de curcan
1 lingurita zeama de lamaie
1 borcan ciuperci feliate
1 bulb fenicul
3 lingurite otet balsamic
1 lingurita sos de soia
50 g unt
1 rodie
2 linguri miere de albine
1/2 lingurita amidon
sare si piper dupa gust



Carnea de curcan se trece sub un jet de apa, se usuca cu un servet de bucatarie si se condimenteaza cu sare si piper apoi se frige pe grill. Cand este gata se stropeste cu zeama de lamaie si se pastreaza la cald intr-un vas cu capac.



Rodia se curata, se faramiteaza semintele la blender apoi se strecoara sucul (se pot pastra cateva seminte pentru decor).
Se amesteca sucul de rodie cu mierea si 2 lingurite de otet balsamic si se pun la fiert 15-20 min la foc mic, amestecand continuu. Se dizolva amidonul in putina apa apoi se adauga in sosul de rodii si se amesteca pana se leaga sosul. Se da deoparte.



Bulbul de fenicul se taie in fasii subtiri si se pune la calit in 50 g unt. Se adauga si ciupercile din borcan scurse de zeama. Adaugam si sosul de soia si o lingurita de otet balsamic. Acestea din urma vor da gust si culoare ciupercilor.









La sfarsit asezam pieptul de curcan, ciupercutele cu fenicul si sosul de rodii pe un platou si le servim caldute.




Sa aveti pofta!

Tu ce stii despre fenicul?


Feniculul sau fenelul este o leguma crocanta, usor picanta si dulceaga, care si-a adus o importanta contributie in bucataria mediteraneana. Se poate folosi incepand de primavara pana toamna tarziu.

La fenicul toata planta este comestibila. Polenul de fenicul este comercializat in Italia sub numele de "condimentul ingerilor". Frunzele si tulpina pot fi mancate fie crude, coapte, fierte sau prajite.


Feniculul are proprietati antiseptice naturale, are capacitatea de a absoarbi gazele intestinale, este sedativ si antiinflamator, analgezic, antispasmic, dar si expectorant. Pe langa gustul deosebit, feniculul este o sursa inegalabila de vitamina C, vitamina A, antioxidanti, calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, zinc si seleniu.

Nu in ultimul rand elimina toxinele, este diuretic, calmeaza tusea si este ideal in dieta diabeticilor. Are actiune antifungica, iar frunzele scad tensiunea.

Feniculul are capacitatea de a preveni sau calma indigestiile, enterocolitele, colicile bebelusilor, balonarile, dar si constipatia, digestia lenta si indigestia.
In ceea ce priveste proprietatile plantei, feniculul este o excelenta sursa de fibre, carbohidrati sanatosi, minerale si vitmine.

Cea mai populara forma de utilizare terapeutica a feniculului este ceaiul preparat dintr-o lingurita de fructe la o cana de apa clocotita. Ceaiul de fenicul trateaza tulburarile digestive dar si icterul. Se spune ca, baut cu regularitate, ceaiul de fenicul diminueaza ravagiile facute in organism de consumul excesiv de alcool.
Feniculul se recomanda in curele de slabire. Ajuta la eliminarea toxinelor din corp si prevenirea retentiei de apa in organism, datorita efectului sau diuretic. In plus, intensifica procesele metabolice reducand mult din pofta de mancare prea mare.

Are forma intre o radacina de telina si un bulb de ceapa, frunze asemanatoare cu mararul si o aroma intre lemn dulce si anason. Cu o asemena descriere nu e de mirare ca feniculul e deseori ocolit pentru ca nu stim ce sa facem cu el. A aparut pe piata de cativa ani, etichetat “fennel” dupa denumirea lui din engleza, si putini sunt cei care se incumeta sa il incerce pentru ca nu ii gasesc loc in bucataria traditionala.

Feniculul este foarte popular in bucataria italiana pentru ca in peninsula este cultivat inca din secolul al XVII-lea. Este o planta inrudita cu patrunjelul, morcovul si mararul si este folosita ca ingredient in retete si planta medicinala de sute de ani.

Feniculul proaspat pare o incrucisare fericita dintre un soi de varza cu telina si marar. Baza are forma unui bulb de culoare alb-verzuie, care se poate desface in foi la fel ca o varza. Tulpinile verzi sunt asemanatoare cu cele de telina, iar frunzele sunt similare cu mararul. 


Teoretic, toata planta este comestibila. Practic putina lume foloseste tulpinile verzi pe care le considera prea tari si fibroase pentru a fi mancate. Frunzele marunte sunt tocate si folosite in salate, dressinguri si sosuri in care adauga o aroma de citrice.
Bulbul este bun si crud, si gatit. Baza si primele foi sunt indepartate, iar restul de bulb este tocat sau feliat. Il poti folosi crud in salate, supe sau sandvisuri si gatit in sosuri, garnituri sau umpluturi pentru peste.
Semintele au o aroma asemanatoare cu anasonul si se folosesc in stare naturala sau prajite usor.



Bulbul de fenicul are o textura crocanta si un gust care aminteste de lemnul dulce. In varianta gatita adauga o dulceata naturala felurilor de mancare.

Citeste mai multe pe Foodstory sau Ziare.com 

luni, 24 februarie 2014

Fusilli cu somon si sos de trufe


Ne-am dori ca atunci cand venim uneori obosite de la serviciu sa nu mai petrecem alte ore in bucatarie pregatind cina. Cred ca de aceea s-au  inventat salatele, pentru a pregati ceva rapid si sanatos in acelasi timp.
Astazi vin cu o idee de salata cu Fusilli Panzani 5 Vegetables combinate cu somon afumat, boabe de porumb Bonduelle si asezonata cu un sos din iaurt grecesc si sos de trufe.
Singurul timp de asteptare e cat fierb pastele 5-7 minute, prin urmare in maxim 10 minute ati reusit sa pregatiti o salata delicioasa.

Aveti nevoie de:

200 g fusilli 5 legume Panzani
4 linguri porumb boabe Bonduelle
3 linguri sos pentru paste cu trufe (se gaseste in comert, la borcanel)
150 g somon afumat
100 g iaurt grecesc (sau orice alt tip de iaurt)
1 lingura zeama de lamaie
1 lingurita sare


Se pune apa cu sare la fiert pentru paste. Cand apa a inceput sa clocoteasca se adauga pastele si se lasa 5-7 minute.

Iaurtul se amesteca cu sosul de trufe si zeama de lamaie.


Somonul se taie in cubulete.


Intr-un vas punem boabele de porumb si somonul.


Pastele se scurg de apa.


Se adauga pastele peste somon si boabele de porumb si se amesteca usor.


Deasupra se toarna dressingul cu iaurt si sos de trufe.
Daca mai este nevoie se mai presara putina sare.

Si gata cina... sau pranzul...depinde.




duminică, 23 februarie 2014

Inimioare de ciocolata cu crema de cocos




Pentru ca se apropie o alta sarbatoare a iubirii (Dragobetele) va sfatuiesc sa va impresionati iubitii cu o inimioara de ciocolata cu crema delicioasa de cocos. 
De inspirat, m-am inspirat de la Violeta, am mai modificat putin pe ici, pe colo, insa ideea e aceeasi: un desert minunat!

Aveti nevoie de: 
2 ciocolate amarui (eu am folosit Primola, preferata mea)
100 gr unt
50 gr lapte praf
50 gr zahar pudra
100 gr cocos
4 linguri iaurt grecesc
1 lingurita esenta de trandafiri (puteti folosi orice aroma va place)
4 linguri dulceata de visine

Pentru inceput se pune ciocolata la topit intr-o craticioara si se pregatesc formele. Eu am folosit 2 inimioare din silicon pe care le-am tapetat cu folie alimentara pentru a fi sigura ca nu ramane ciocolata lipita de ele dar si pentru a crea cute pe inimioare.


Dupa ce s-a topit ciocolata, cu ajutorul unei pensule de bucatarie intindem 3/4 din ciocolata in forma, inclusiv pe laterale. Dam la frigider sa se intareasca pana pregatim crema de cocos.


Pentru crema batem spuma untul cu zaharul pudra, adaugam laptele praf, nuca de cocos si esenta si omogenizam.



In functie de cat e de consistenta crema, adaugati iaurtul. Eu am pus 4 linguri, cred ca sunt suficiente, nici prea moale nu e bine sa fie.



Dupa ce s-a intarit ciocolata se umplu pe jumatate formele cu crema, se pun cate doua linguri de dulceata in mijloc, se pune restul de crema si se niveleaza. Deasupra intindem restul de ciocolata topita si dam din nou la rece.





Usor, usor desfacem folia alimentara si asezam inimioarele pe o farfurie.



Iubiti-va mult!

luni, 17 februarie 2014

Somon marinat in miere si citrice cu pastai si piure de cartof dulce


Am ajuns sa cred ca dintre toate tipurile de peste, somonul e preferatul meu. Indiferent ca e afumat, fiert, prajit, fript, pregatit la cuptor sau la abur, carnea sa are o aroma speciala care ma face sa il cumpar ori de cate ori ajung la raionul cu peste. E drept ca si pretul e putin mai ridicat insa continutul bogat de proteine si acizi grasi Omega 3, vitaminele si mineralele esentiale pe care le contine si faptul ca este relativ sarac in calorii ar trebui sa-l puna in topul preferintelor tuturor.

Iata o reteta simpla dar plina de "sanatate". Aveti nevoie de:

2 bucati file de somon
2 linguri miere de albine
2 linguri suc de portocale
2 linguri suc de lamaie
1 lingurita ierburi de provence
2 linguri ulei de masline (eu am folosit unul cu aroma de usturoi)
1 punga fasole verde pastai (eu am folosit Bonduelle)
1 cartof dulce mai mare
1 morcov
1 ceapa rosie mica
1 ceapa alba mica
1 lingurita unt
Sare si piper

Intr-un vas pregatim marinata din 2 linguri zeama de portocala, 2 linguri zeama de lamaie, 2 linguri miere de albine si o lingura ulei de masline.

Se pun bucatile de somon in marinata si se lasa la frigider cel putin o ora.




Cartoful dulce se curata, se taie cublete si se pune la fiert in apa cu sare. Fasolea verde pastai se fierbe in apa cu sare 10-12 minute, fara a necesita a fi decongelata inainte.



Ceapa si usturoiul se toaca marunt si se pun la calit 30 secunde in o lingura de ulei de masline. Se adauga morcovul taiat rondele si fasolea verde. Se stinge cu putin zeama in care au fiert pastaile, se adauga un praf de sare si se mai lasa 4-5 minute pe foc



Cartoful dulce fiert se scurge de zeama si se paseaza cu o lingura de unt si o piscatura de sare.

Somonul marinat se presara cu ierburi de provence si se frige pe grill 3-4 minute pe fiecare parte.


Somonul marinat in miere si citrice se serveste cu fasolea verde pastai si piureul din cartof dulce.


Eu va zic POFTA BUNA!

duminică, 16 februarie 2014

Specialitatea pizzerului



Pe principiul: sa fie cu de toate! si cum de obicei cea mai buna pizza in orice pizzerie poarta numele locatiei sau e inclus si cuvantul specialitate in denumire, iata ca am creat si eu un tip de pizza: Specialitatea pizzerului.
Ce e special la acest tip de pizza? Blatul pufos care sustine toppingul savuros si multitudinea de ingrediente al caror gust se combina perfect.

Aveti nevoie de:

500 g faina de grau
1 lingurita drojdie uscata
2 linguri ulei de masline
100 g carnati afumati
100 g carnati picanti
100 g sunca
1 ceapa
50 g masline verzi cu gogosar
100 g cascaval afumat
O jumatate ardei capia
O rosie
3 linguri boabe de porumb
3-4 ciuperci champignon
2 linguri sos de rosii
1 lingurita oregano


Se face un aluat de pizza din faina, apa calduta (la ochi, aproximativ 100-150 ml), 2 linguri ulei de masline, un praf de sare si drojdie care se lasa la dospit aproximativ o ora apoi se intinde cu ajutorul mainilor in tava si se inteapa din loc in loc cu furculita. Secretul la acest blat este tocmai faptul ca nu se intinde cu sucitorul, el va creste pufos si nu se va intari.

Se unge suprafata blatului cu sos de rosii amestecat cu oregano.




Se adauga cascavalul ras si ceapa taiata feliute subtiri.




Apoi adaugam sunca data pe razatoare si feliutele de carnati.

Urmeaza ardeii, maslinele, rosiile si ciupercile, toate taiate in feliute subtiri, si bineinteles boabele de porumb Bonduelle. Se mai presara putin oregano si se da la cuptor pentru aproximativ 20-25 minute.




De preferat ar fi ca dupa 15-20 minute sa se dea foc si de deasupra, pentru a se rumeni frumos.